Începuturi…

inceput_2

M-am decis cu greu sa “ies in lume” si asta nu pentru ca nu aș fi avut chef sau oportunități ci deoarece consideram că nu este treaba mea să mă ocup cu așa-zise “mondenități” în loc să-mi văd în liniște de pacienții și de operațiile mele…

În general noi chirurgii nu suntem oameni ai cuvintelor ci suntem considerați mai degrabă “eroii aroganți ai medicinei”, mici zei sau semizei în sălile noastre de operație, înconjurați de echipele noastre operatorii și de recunoștința pacienților. Dar parcă lipsea ceva.. comunicarea.

 E adevărat că nu devii poet când ești înconjurat de mizerie, suferință, stres și de situații care-ți cer mai degrabă să fii rece, detașat și calculat! Dar pacienții tăi nu-ți cer să le compui ode și nici să porți conversații suculente, ci doar să te faci cunoscut prin ceea ce ști tu să faci mai bine, să le oferi soluții și informații. Căci chiar dacă pacienții sunt “ai tăi”, boala este “a lor”.

Și pentru că mi-am epuizat stocul de vorbe duh, am să închei cu un citat,
binențeles din Grey’s Anatomy:

Surgeons are control freaks. With a scalpel in your hand, you feel unstoppable. There’s no fear, there’s no pain. You’re ten-feet tall and bulletproof. And then you leave the OR. All that perfection, all that beautiful control, just falls to crap.

inceput_1

Deci, dragilor, let the game begin!

It’s a beautiful day to save lives. Let’s have some fun.

inceput_3